Ciobanescul Carpatin

Ciobanescul Romanesc Carpatin este un caine de zona alpina selectionat dintr-o rasa endemica existenta in spatiul Carpato-Danubian.Nu putem spune prea multe, referitor la istoricul rasei, datorita putinelor date istorice ce ne-au parvenit de-a lungul timpului.

Cu totii stim ca stramosii nostri daci aveau ca ocupatie vitala, pastoritul. De aici si ideea existentei unui aparator al acestor turme. Totul a fost o simpla ipoteza pana in momentul in care s-a descoperit in situl arheologic de la Poiana Doicesti, Jud. Neamt, scheletele a noua caini ciobanesti foarte asemanatoare ca forma si talie cu Ciobanescul Carpatin de astazi.

O alta dovada a existentei in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic a unor caini ciobanesti de tip lupoid, este falera cu

calareti de la Surcea datata din sec. II i.H. si calaretul latin Sextius Iulius Frontius ne lasa o marturie in acest sens, asupra caracterului cainilor ciobanesti de la curtea regelui dac Scorillo: "a pus in fata concetatenilor sai doi caini ciobanesti si, pe cand acestia se luptau cu indarjire, le-a aratat un lup. Imediat cainii s-au aruncat asupra acestuia uitand de cearta lor."

Ocupatia romana nu a schimbat foarte mult acel caine aparator al turmelor din mai multe motive. Primul ar fica Dacia nu a fost ocupata in intregime, ci doar partial. Al doilea motiv ar fi ca cei care ai venit sa colonizeze Dacia

Romana erau de cele mai multe ori negustori sau agricultori si nu pastori, deci nu aveau nici un interes sa aduca cu ei caini care sa le urmeze turma, ci doar aparatori ai caselor, al unui spatiu

bine definit, de sorginte molosoida. Pe cand pastorii, cei de atunci si cei din zilele noastre, apreciaza un

caine care urmeaza si apara turma, caini ce supravegheaza animalele si nu un teritoriu.

Redescoperim acelasi tip de caine ciobanesc si in Evul Mediu, in dovezile arheologice din asezarea Medievala Garvani Dinogetia pr

ecum si cele din comuna Cetateni, jud. Arges. In acelasi sens putem aminti si existenta unei cupe

, datata din anul 1600 ce infatiseaza o vanatoare de urs. fiara este incoltita de doi caini care prin talie, prin parul semilung , forma capului, modul de purtare al urechilor si cozii, trimit la Ciobanescul Carpatin actual.

In 1905, parintele Ciobanescului G

erman, realiza un studiu asupra tuturor cainilor ciobanesti din toata Europa, existenta in zona carpatica a unei rase de sine statatoare de tip lupoid, rasa ce va fi standardizata mult mai tarziu sub numele de Ciobanesc Romanesc Carpatin.

Primul proiect de standardizare al Ciobanescului Carpatin apartine Institutului National Zootehnic, care dupa patru ani de cercetare in teren, publica acest standard in februarie 1934. Conform studiilor efectuate, carpatinul este un caine de tip lupoid, derivat direct din Canis Matris Optimae (Cainele Epocii de Bronz), caracterizat printr-un craniu lung, frunte plata, bot ingust si lung.

Institutul national Zootehnic si-a inscris in programul sau, incepand cu 1931 "crearea cainelui nostru ciobanesc national", adica depistarea si stabilirea tipului cel mai reprezentativ al cainelui nostru romanesc

, ciobanesc si in acelasi timp national. Despre Canis Matris Optimae se precizeaza ca " a trait prin epoca bronzului si este considerat stramos al tuturor cainilor ciobanesti actiali."

Din pacate, activitatea depusa pentru omologarea acestei rase este intrerupta datorita razboiului, fiind reluata de abia la sfarsitul anilor '70, dar intr-o forma defectuasa, confosr proiectelor de standard din acei ani. In 1981 a fost elaborat un proiect standard, aprobat de Ministerul Agriculturii, care insa, nu caracteriza corect rasa, si in consecinta, carpatinul a devenit "un molosoid de toate culorile." In pofida acestei greseli, care a permis aparitia unei populatii eterogene ca tip, culoare si talie, au existat crescatori pasionati si/sau proprietari care au reusit sa conserve rasa.care au reusit sa conserve rasa.